Ocna Sibiului

De la Artmania ne-am dus sa dormim intr-un camping, in Ocna Sibiului ; si dupa vechi obiceiuri, m-am trezit la 6 si ceva si m-am plimbat pe dealuri.

Un sat adormit cu totul la acea ora; o amestecatura de paragina, de balnear, de viata la tara; dar complexele balneare, inchise complet dupa revolutie, se renoveaza intr-un stil luxos; gasesti e drept si lacuri naturale (campingul unde am dormit noi avea un lac sarat, total neamenajat, cu intrarea 30 mii), iar unul la mica departare avea piscina cu 200 mii intrarea.

Si nu mica ne-a fost mirarea cand , duminica, am vazut statiunea umplandu-se la refuz de masini de SB si AB.

Sub umbra nucului, la tara

eram studenta.
am fugit intr-o dimineata de inceput de martie din Bucuresti, la tara; dar nu m-am dus la bunici sa-i vad, ci la o casa a lor unde nu mai locuia nimeni acum, am stat pe o temelie de beton si m-am gandit la copilarie, la sora mea, la cum pazeam via de grauri pe atunci, si mancam toata ziua struguri si radeam; si eram fericite.
mi-era dor de sora mea.

Racos

Petru ca trebuie sa incep cu ceva.... iata: Racos, anul trecut, 2006, in vara; ajunsi cam neavizati, colindam din Augustin in Racos, de-a lungul Oltului; tigani, cariere de bazalt, ne gazduieste dupa furtuna tanti Roszi care are iepuri multi, a doua zi urcam la craterul sapat in munte pentru exploatarea rocii vulcanice ... si apoi plecam;
dar satul? satul Racos, e prafuit, oamenii isi construiesc din bazalt pana si gardul, are un aer de paragina.